Fiecare natiune are o tema de discutie tabu de
evitat pentru a nu degrada o conversatia decenta intr-un conflict. Cu un azer
sau armean nu vom discuta despre Karabahul de Munte, cu un turc despre
drepturile curzilor, cu un neamt despre trecutul nazist, cu un spaniol despre
dreptul bascilor; sirul poate continua pina la nesfirsit. Moldovenii tot au un
topic de iritatie sporita, numit “limba oficiala”. La prima vedere un subiect
inocent, in realitate, insa, fundamental pentru natiune, pentru ca limba
defineste in mare parte identitatea nationala a moldovenilor.
In continuare, voi discuta pe scurt citeva exemple
de identitati nationale, apoi voi trece la prezentarea conflictului
istorico-lingvistic al identitatii nationale din Moldova. La final voi explica
necesitatea identificarii unui alt element in baza caruia trebuie construita
identitatea nationala in RM.
Crearea
statelor-natiune este un process relativ recent care a demarat in 1789.
Transformarile politice care au urmat au dus la stabilirea relatiilor
contractuale dintre cetatean si stat. Prin contractului mutual stabilit, statul
putea taxa cetatenii in schimbul onorarii unor obligatii fata de ei. De aici si
vine conceptul democratic de nici o taxare fara reprezentare. Aceasta
relatie de tip contractual dintre stat si cetateni a constituit baza ideii
statului-natiune prin care acestea se atasau de institutiile politice a
statului prin relatii de interes si beneficiu comun. Doar datorita crearii
natiunilor politice, administratia puteau guverna diverse comunitati etnice
diverse adunate sub un singur pavilion. Prin consecinta, cei din Bavari, Prusia
sau Wurrtemberg se puteau simti egali sub umbrela unei entitati politice
Germane unice care le reprezenta anumite drepturi.
Pina la revolutie, populatia statelor nu era nici
franceza, prusa sau suedeza in sensul modern al intelegerii, ci mai degraba
semana a comunitati care locuiau pe anumite terenuri care apartineau unei nobilimi,
biserici sau direct coroanei. Taranii nu luptau in razboaie pentru “patrie” sau
“natiune”. Aceste concepte au aparut mai tirziu. Strigatul lui Mel Gibson in
rolul lui William Wallace din filmul Braveheart in fata armatei scotiene “Vom
muri pentru Natiune” este un anachronism hollywoodian. Este adevarat ca
locuitorii Scotiei se identificau cu o anumita cultura, apartenenta la aceasta,
insa nu le oferea nici un drept politic sau vreun beneficiu special pe care
l-ar fi putut avea din partea elitelor sale scotiene.
Lipsa
in perioada pre-1789 de idee nationala in sensul ei modern nu inseamna ca pina
atunci nu exista o forma de conexiune psiho-sociala intre oamenii care locuiau
intr-o anumita entitate politica. Conexiunea existenta era fie prin limba vorbita
regional, destul de fragmentata, fie prin ocupatie, muzica, cutuma sau
preferinte gastronomice. Toate acestea creeaza componenta culturala a natiunii
si constituie un element suplimentar pentru crearea identitatii nationale.
Prezenta similitudinii culturale insa, nu neaparat va duce la crearea
natiunilor politice.
Despre identitatea nationala in Statele Unite
ale Americii
Acum
vom analiza citeva cazuri de identitate nationala din prezent. Sa incepem cu
Statele Unite ale Americii. SUA este o natiune creata dintr-o pluralitate
etnica, lingvistica, culturala si rasiala. Deci, nici unul din indiciile enumerate
nu poate sta la baza natiunii pentru ca niciunul din ele nu este dominant sau
ar putea sa reprezinte toti membrii societatii. Orice prioritizare a unui
element ar duce la dezbinarea societatii pe principiu de antagonism. Drept
exemplu poate servi clivajului rasial depasit in anii 1960. In asa fel,
conexiunea s-a construit pe elemente politice, cum ar fi increderea in
constitutie, curtea suprema, drapelurile politice, dolarul, drapelul, sau
pashaportul american.
Despre identitatea nationala in Serbia
Un
exemplu diferit este cazul Serbiei, in care factorul de identificare nationala
este religia. Spre diferenta de fostele state membre ale Iugoslaviei, Serbia
este unicul stat care continua traseul crestin ortodox, crucial pentru Serbi,
care se disting de Bosniecii preponderent musulmani, sau Croatii catolici.
Limba sirbo-cruata nici pe departe nu poate servi functia de identificator
national precum este aproape similara cu limbile vorbite in restul statelor
fostei Iugoslavii. In ce tine de alfabet, atunci situatia este si mai bizara,
cel putin pentru noi. Serbii folosesc alfabetul chirilic de rind cu cel latin
fara a face o distinctie intre cei care prefera unul contra celuilalt. In asa
fel, nu se pot diferentia de natiunile din jur prin alfabetul folosit.
Despre identitatea nationala in Rusia
Acum
vom arunca o privire asupra Rusiei ca stat cu identitate slaba. Pe cit nu ar fi
de straniu, dar nici la o etapa istorica, cu exceptia celei sovietice, Rusia nu
a reusit sa creeze o idee nationala unica. Nici ortodoxismul sau slavizmul nu
au fost capabile sa creeze coeziunea sociala. Ambele identitati mai degraba au dezbinat
populatia decit au unit-o, intrucit Rusia, in majoritatea sa, nu este nici
ortodoxa, nici slava. Prin consecinta, puterea este in continua cautare a unei
idei coagulatoare a natiunii ruse.
Care sunt cauzele esecului de crearea a identitatii
nationale in Rusia? Prima cauza este extinderea teritoriala rapida a statului
dintr-un teritoriu mic al principatului Musocvit (de aproximativ teritoriul RM
de azi) spre un gigant imperiu transcontinental. Acest lucru a dus la
incorporarea sub o singura coraoana a unor mase uriase de oameni, apartenente
la diferite grupe culturale, etnice, religioase, aflate la diverse nivele de
dezvoltare, avind sisteme sociale ierarhice diferite, moduri diverse de
guvernare si sisteme administrative si fiscal eterogene. Pentru a tine
teritoriile sub control, statul a creat o retea bine functionala de unitati
militare distribuite geografic. Prin intermediul acesteia, puterea tarista a
reusit sa sugrume orice val de miscare revolutionara si sa pastreze autocratia
tarista aproape intacta. Acest fapt a stopat tranzitia Rusiei spre un sistem de
guvernare representativa ca in cazul statelor europene. In alte cuvinte, statul
nu a reusit sa creeze contractul social de care vorbeam mai sus. In asa fel, un
cecen plateste taxele exclusiv pentru ca statul are mecanisme sa le extraga. La
orice slabiciune a statului, insa, el va tinde sa se desprinda de imperiu,
pentru ca relatia contractuala dintre dinsul si stat nu este respectata (el nu
primeste aproape nici un beneficiul economic sau cultural din a fi parte
componenta a acestui stat). De aceea, democratizarea Rusiei este imposibila
fara destramarea posterioara a acesteia.
In
ultima vreme urmarim o tentativa mai noua a Kremlinului de reanimare a ideii
nationale ruse dintr-o identitate sovietica puternica mai veche. Aceasta se
construieste pe ideea de lupta maniheana intre fortele binelui si raului.
Terenul de lupta propus este razboiul doi mondial. Aceasta rivalitate
contrapune fortele binelui intruchipate in toti cei care au luptat sub un
singur drapel sovietic contra fortelor demonice naziste, prezentat ca o forta
unica europeana, avind Germania in frunte. In asa fel, Kremlinul construieste
un simbol de lupta continua unita contra fortelor naziste. Evident ca Rusia isi
rezerva dreptul de conducere a acestei lupte. Conflictul simbolic se
intensifica la maxim in lunile Mai-Iunie cind are loc razboiul panglicilor.
Aderarea la grupul biruitorilor nazismului se face prin prioritizarea
simbolicii sf Gheorge masiv distribuite si reclamate de puterea rusa. Aceasta
are drept scop sa contrabalanseze mesajul vestic materializat in simbolica
albastra a Uniunii Europene.
Despre identitatea nationala in Moldova
Moldova, la fel, este in cautarea identitatii
nationale proprii. Din anii ‘90 pina in prezent au fost incercate mai multe
modele. Primul s-a axat pe crearea coeziunii nationale focusate pe simbolica
politica - drapelul, parlamentul, constitutia, la fel ca si modelul de
identitate american. Procesul, insa, a esuat rapid pentru ca puterea nu a
reusit sa asigure o functionalitate a institutiilor statului, in asa fel
devalorizind simbolica. Modelele ce au urmat s-au construit pe principii
etno-culturale. Elementele definitorii au devenit etnia, limba si istoria.
Aceste modele au aratat atit incapacitatea de creare a coeziunii nationale, cit
si au dezgolit nervul conflictului latent existent in societate.
Accentul pus pe limba a intensificat mai multe
clivaje existente. Promovarea limbii romane ca limba nationala a aratat ca acea
jumatate din populatie care nu vorbeste limba nu este gata sa accepte binevol
limba romana ca limba dominanta, iar statul nu are modalitati de stimulare sau
coercitie ca in cazul statelor baltice. In acelasi timp, autoritatile au
realizat ca accentul pe limba romana poate submina suveranitatea statului
pentru ca ii va permite Romaniei sa obtina o pirghie de control asupra
prioritatilor culturale din Moldova. Mai mult ca atit, acest model va partaja populatia
in clase lingvistice, antagonizind vorbitorii de limba rusa si ucraineana.
Proiectul “limba moldoveneasca”, conceput ca un compromis lingvistic a strins
foarte putini suporteri, insa a trezit un intreg val de rezistenta din partea
ambelor tabere.
Identitatea, bazata pe o istorie unica, este si mai
conflictuanta, pentru ca ofera un univers intreg de interpretare. Cultivarea
unei istorii eroice nationale confortabile pentru toate taberele
ethno-culturale este cu atit mai complicata, cu cit statul nu este in stare sa
asigure nici resursele necesare pentru a o crea prin filmografie sau
televiziune, nici expertiza necesara. Mai mult ca atit, identitatea istorica
creata dinauntru este permanent subminata de modelele istorice promovate din
afara. Pe de o parte, avem modelul ‘Roamania Mare’, iar pe de alta, modelul
‘civilizatia slavona si Imperiul Rus’. Ambele fac proiectul “Moldova - entitate
istorica autonoma si de sine-statatoare” aproape imposibil.
Drept rezultat, aplicarea numeroaselor modelelor de
cultivare a identitatii nationale, bazate pe elemente culturale, au sporit doar
gradul de confuzie sociala. Populatia s-a grupat in tabere beligerante
antagoniste, baricadate pe argumente sterpe care duc o lupta care doar
adincirea canionului dintre ele.
Functiile identitatii nationale
• Cea mai importanta functie a identitatii nationale este de unire a
populatiei prin agregarea intereselor, indiferent de micile dissensiuni si
interese grupale existente .
•
Identitatea nu poate crea outsideri, ci doar insideri. In asa statul va
functiona sa asigure integrarea tuturor subgrupelor sociale ci nu va tinde sa
le marginalizeze pe cele care nu intra intr-o mostra prestabilita.
•
Drept rezultat, identitatea puternica va crea o forta centripeta care va
spori capacitatea economica si politica a statului. Doar identitatea nationala
unica conditioneaza ca fiecare cetatean sa se implice la realizarea proiectelor
socio-economice de interes comun indiferent de prioritatile sale marunte. Drept
rezultat al implicatiei creste atit beneficiul colectiv cit sic el individual.
Vinul ca identitate nationala pentru Moldova
Din prezentarea anterioara putem deduce ca modelul
identitar moldovenesc trebuie sa evite la maxim orice element de natura
etno-lingvistica, istorica si politica pe care se pun acentul in prezent. El
trebuie creat in baza unui factor care constituie elementul de mindrie generala.
Factor care poarta o incarcatura emotionala pozitiva si puternica pentru toti,
indiferent de prioritatile acestora.
Acest element de conexiune in Moldova este vinul.
Noua identitate construita pe vin ar veni cu un intreg sir de avantaje.
• Avantajul de identitate distincta: In
calitate de produs national vinul Moldovenesc este absolut distinct de cel
fabricat in oricare alta tara din vecinatate; in asa fel, accentul pe vin va
cultiva o identitate deosebita de cea romaneasca, rusa sau ucraineasca.
• Accent pe calitate: Produsul de calitate
poate deveni un brand puternic international, iar producatorii lui se pot
mindri cu el.
·
Domolirea conflictelor etno-politice: Vinul nu are apartenenta
politica sau etnica in asa fel indiferent de subgrupa etno-lingvistica sau de
prioritate politica din care fac parte cetatenii ei se pot regasi sub banerul
vinului moldovenesc. Un gagauz, rus sau moldo-roman din Moldova pleacati in
Rusia, sau alta parte iau cu sine o sticla de vin produs din Moldova. Toti trei
intind sticla drept cadou cu cuvintele “v-am adus o sticla de vind bun din
Moldova”. Vinul ii va uni pe toti sub o umbrela comuna de conexiune.
• Cresterea gradului de mindrie nationala in
exterior: Identificarea cu brandul “wine from Moldova”, respectat
international, va creste nivelul de mindrie nationala la fel cum Ozon sau Zdob
si Zdub au sporit pe scurt timp nivelul de euforie, facindu-i pe moldoveni
mindri de apartenenta nationala. Prin urmare, Moldoveanul nu se va mai sfii de
faptul apartenentei sale la un stat cu o imagine politica precara, ci va
intinde pasaportul national cu mindrie, pentru ca acesta este simbolul unui
produs viticol de calitate inalta.
• Costul
redus de construire a noii identitati nationale: Viticultorii din republica vor
contribui substantial la promovarea brandului, ceea ce este un avantaj major al
prioritizarii vinului ca idee nationala. In asa fel, statul va beneficia de
promovare cu minim cheltuieli de dirijare a procesului. Noua idee nationala va
fi rapid preluata si de operatorii turistici care vor tinde sa o fortifice
penru ca ideai nationala bazata pe vin este si profitabila.
Fara concluzie.
Comentarii
Trimiteți un comentariu